Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

JĂLBÁŞ s. v. |petiţionar|petiţionar|. Sursa: Dicţionar de sinonime

jălbuí, jălbuiésc, vb. IV (înv.) a face o jalbă, a se plânge în scris, a petiţiona. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JÁLE^1 s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; |jelanie (2)|jelanie|. * Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. * Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, |jalnic|jalnic|. 2. (Înv.) |Doliu|Doliu|. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JALECLEIOÁSĂ s. v. |cinsteţ|cinsteţ|. Sursa: Dicţionar de sinonime

jále de câmp (bot.) s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

jále de grădínă (bot.) s. f. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

jaléo s n. [ja- pron. sp. ha-] Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

JÁLEŞ, jaleşi, s.m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dinţate şi cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale şi cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale^2 + suf. -eş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JALEŞ DE CÂMP s. v. |salvie|salvie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

JÁLET, jalete, s.n. (Rar) Vaiet, bocet. – Jale^1 + suf. -et. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române