Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

IACÍNT, iacinţi, s.m. (Livr.) |Zambilă|Zambilă| (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacínt, hiacinţi s.m.] – Din fr. jacinthe. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACNÍE s.f. v. iahnie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACÓ s. m. papagal gri din Africa tropicală, cel mai bun imitator, care cloceşte în scorburile de mangrove. (< fr. jaco) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

IACOBÍN, iacobini, s.m., adj.m. 1. S.m. |Călugăr|Călugăr| |dominican|dominican|. 2. S.m. Membru al celei mai radicale grupări revoluţionare franceze, în perioada revoluţiei din 1789-1794; p. ext. democrat cu idei foarte avansate. 3. Adj.m. Care aparţine iacobinilor (1), privitor la iacobini. – Din fr. jacobin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACOBINÍSM s.n. |Doctrina|Doctrina| |iacobinilor (2)|iacobinilor (2)|. – Din fr. jacobinisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IACTÁNT, -Ă, iactanţi, -te, adj. (Rar) |Înfumurat|Înfumurat|, |îngâmfat|îngâmfat|. – Din lat. jactans, -ntis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iactánţă s. f. (sil. iac-), g.-d. art. iactánţei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

IAD, iaduri, s.n. (În credinţa creştină) Loc în care sufletele |păcătoşilor|păcătoş| ar fi supuse la |chinuri|chin| veşnice; infern, gheenă. ** Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. – Din sl. jadŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁDĂ, iede, s.f. |Puiul|Pui| de sex feminin al |caprei|capra|. – Din ied. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁDEŞ, iadeşuri, s.n. |Os|Os|, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ** |Rămăşag|Rămăşag| care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române