Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

iáină, iáine, s.f. (înv.) hienă. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

ială! interj. (reg.) cuvânt adresat boilor să ia jugul. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

IALOMIŢEÁN, -Ă, ialomiţeni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută şi crescută în judeţul Ialomiţa. 2. Adj., s.m. (Locuitor) din judeţul Ialomiţa. – Ialomiţa (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IALOMIŢEÁNCĂ, ialomiţence, s.f. Femeie născută şi crescută în judeţul Ialomiţa. ** Locuitoare din judeţul Ialomiţa. – Ialomiţean + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ialovăţ, ialovéţi, s.m. (reg.) ienupăr. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

IÁLOVIŢĂ, ialoviţe, s.f. (Înv. şi reg.) |Vacă|Vacă| mare şi grasă. – Din bg., scr. jalovica. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁMA s.f. art. (În expr.) A da iama = |a da năvală|năvală|, a se repezi. A da iama prin… = a risipi, a distruge (un bun). – Din tc. yama. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IAMÁC s. v. |ajutor|ajutor|, |asistenţă|asistenţă|, |ocrotire|ocrotire|, |protecţie|protecţie|, |sprijin|sprijin|. Sursa: Dicţionar de sinonime

IAMB, iambi, s.m. |Picior|Picior| de |vers|vers| compus din două silabe, dintre care, în |prozodia|prozodie| antică, prima este scurtă şi a doua lungă, iar în prozodia modernă, prima este neaccentuată, iar cea de-a doua accentuată. – Din fr. iambe, lat. iambus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparţine iambilor, privitor la |iambi|iamb|; scris în iambi. * Metru iambic = |sistem de versificaţie|versificaţie| care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române