Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

iamurlác (-curi), s.n. – Pieptar ţărănesc. – Var. imurlac. Tc. yamurluk (Lokotsch 924; Tiktin). După Scriban, ar fi cuvînt identic cu iarmurcă, s.f. (bonetă tipică a evreilor din Mold.), cuvînt rar (Cezar Petrescu îl foloseşte), care pare a fi fost influenţat de iarmaroc. Sursa: Dicţionarul etimologic român

IAN interj. (Pop.) Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

iangîn (-nuri), s.n. – Incendiu. Tc. yangin (Şeineanu, III, 66; Lokotsch 942). Sec. XVIII, înv. Sursa: Dicţionarul etimologic român

IANICÉR s.m. v. ienicer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IANUÁR s.m. v. ianuarie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IANUÁRIE s.m. Prima |lună|lună| a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuár s.m.] – Din sl. ijanuarij. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IÁPĂ, iepe, s.f. 1. |Femela calului|Femela cal|. * Expr. A bate şaua (ca) să priceapă (sau să înţeleagă) iapa = a da să se înţeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) |Tălpig|Tălpig| (la războiul de ţesut). – Lat. equa. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IAPÍGI s. pl. (IST.) mesapi (pl.). Sursa: Dicţionar de sinonime

IAPRÁC s.m. (Iht.; reg.) |Somn|Somn| mic. – Din tc. yaprak „foaie, frunză”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

IAR adv., conj. I. Adv. 1. |Încă o dată|dată|, din nou; iarăşi. 2. |De asemenea|asemenea|, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) |Dar|Dar|, însă. 2. (Copulativ) |Şi|Şi|. [Var.: iáră adv., conj.] – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române