Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ucis(ăt)úră s.f. (înv.) bătaie zdravănă, lovitură grea. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UCIZĂTÓR, -OÁRE adj. v. |ucigător|ucigator|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCLÉI s. v. |albişoară|albişoară|, |obleţ|obleţ|, |sorean|sorean|. Sursa: Dicţionar de sinonime

ucloní, uclonésc, vb. IV (înv.) a se abate. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Ucrainei sau populaţiei ei, privitor la Ucraina sau la populaţia ei. ** (Substantivat, f.) Limbă (de origine |slavă|slava|) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁNĂ s. v. |ucraineancă|ucraineancă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s.f. Femeie din Ucraina; |ucraineană|ucrainean|. [Pr.: -cra-i-] – |Ucrainean|ucrainean| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

A UCRAINIZ//Á \~éz tranz. A face să se ucrainizeze. /Ucraina n. pr. + suf. \~iza Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

ucroníe s. f., g.-d. art. ucroníei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ÚCU s.m. invar. Numele celor două litere chirilice corespunzătoare sunetului u. – Din sl. uku. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române