Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. |Pătruns|Pătruns|, |îmbibat|îmbibat| de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ** (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ** Plin de |năduşeală|năduşeală|; |transpirat|transpirat|, |asudat|asudat|. ** (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S.n. |Urină|Urină|. Băşica udului. – Lat. udus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDÁ, ud , vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). * Expr. A-şi uda gura = a bea puţin, pentru a -şi potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un |ţinut|ţinut| (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre |sugari|sugar|) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDAGÁCI s.m. v. odagaci. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

UDÁRE, udări, s.f. Acţiunea de a (se) uda; udat. – V. |uda|uda|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDÁT s.n. |Udare|udare|. – V. |uda|uda|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDĂTOÁRE s. v. |stropitoare|stropitoare|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UDĂTÚRĂ, udături, s.f. 1. |Udare|Udare|, |stropire|stropire|. ** Faptul de a fi ud, |umed|umed|; |umezeală|umezeală|. 2. (Pop. şi fam.) |Băutură|Băutură| (|alcoolică|alcoolic|). 3. (Reg.) |Mâncare|Mâncare| (|frugală|frugal|). – |Uda|Uda|+ suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDĂTURÍCĂ s.f. (Rar) Diminutiv al lui udătură. – |Udătură|Udătură| + suf. -ică. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDEÁLĂ, udeli, s.f. (Pop.) 1. Loc ud, umed, plin de apă; |umezeală|umezeală|. 2. |Băutură|Băutură| (|alcoolică|alcoolic|). – |Ud|Ud| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDÍ vb. v. |rămâne|rămâne|. Sursa: Dicţionar de sinonime