Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

UIÁGĂ s. v. |clondir|clondir|, |sticlă|sticlă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbeşte, la noroc, pe nimereală. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

ÚICĂ s. v. |bade|bade|, |nene|nene|, |şorecar|şorecar|, |unchi|unchi|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UIDEÓ interj. v. |huideo|huideo|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

úie, úie, s.f. (reg.) specie de uliu; şorecar. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UIEGÁR s. v. |blidar|blidar|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UIEMÁŞ, uiemaşi, s.m. Persoană însărcinată cu strângerea uiumului (la moară, la maşina de |treierat|treierat| etc.). [Pr.: u-ie-] – |Uium|Uium| + suf. -aş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ÚIET s.n. v. |huiet|huiet|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UÍM s.n. v. uium. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

ÚIMĂ, uime, s.f. (Pop.) |Inflamaţie|Inflamaţie| a |ganglionilor|ganglion| |limfatici|limfatic| (de la gât şi de la subsuori); scurtă. [Var.: |údmă | | s.f.] – Cf. ngr. %ídhma% ” umflătură dureroasă „. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române