Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

UGILÍT, -Ă, ugiliţi, -te, adj. (Reg.) Fără chef, |trist|trist|; |umilit|umilit|, |supus|supus|. – et. nec. Cf. |ofilit|ofilit|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UGNÍ vb. v. |cruci|cruci|, |minuna|minuna|, |uimi|uimi|, |ului|ului|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UGNÍT, -Ă, ugniţi, -te, adj. (Reg.) Uimit, mirat. – V. ugni. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

ugolínţă, ugolínţe, s.f. (înv.) piatră unghiulară. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre |porumbei|porumbel| şi |turturele|turturea|) A scoate sunete caracteristice speciei; a |gânguri|gânguri| (2). – |Onomatopee|Onomatopee|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UGUÍRE, uguiri, s.f. Faptul de a ugui; |gângurire|gângurire|, |uguit|uguit|. – V. |ugui|ugui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UGUÍT s.n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei şi de turturele; |gângurit|gângurit|, |uguire|uguire|. – V. |ugui|ugui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UHÁ, uhale, s.f. (Reg.) Mâncare din zeamă de peşte. – Rus uha. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

UHÚ interj. (Adesea repetat) cuvânt care imită |strigătul|strigăt| |bufniţei|bufnita|. [Acc. şi úhu] – |Onomatopee|Onomatopee|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UI interj. 1. Vai ! ah ! of ! 2. (Adesea repetat) Strigăt (de voie bună) care însoţeşte |chiuiturile|chiuitura|. – |Onomatopee|Onomatopee|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române