Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

uităcíe s.f. (reg.) starea uitucului. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

UITĂCIÓS adj. v. |uituc|uituc|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. * Uitare de sine = a) |visare|visare|, |reverie|reverie|; b) |nepăsare|nepăsare| (|altruistă|altruist|) faţă de interesele proprii. * Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-şi amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ** |Rătacire|Rătacire| |morală|moral|. 2.. Fig. |Nefiinţă|Nefiinţă|, |neant|neant|. – V. |uita|uita|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UITÁT adj. (înv.) nepomenit. (Lucruri \~.) Sursa: Dicţionar de sinonime

UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) |Uituc|Uituc|. ** Care face să uite, aducător de uitare. – |Uita|Uita| + suf. -ător. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UITĂTÚRĂ, uitături, s.f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ** Fel de a se uita, de a privi; |căutătură|căutătură|. – |Uita|Uita| + suf. -ătură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ÚITE interj. iată! Sursa: Dicţionar de sinonime

úite-pópa-nu-e-pópa s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

UITÍT, -Ă, uitiţi, -te, adj. (Reg.) |Distrat|Distrat|, |visător|visător|. Cf. |%uita%|uita|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UITÚC, -Ă, uituci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care uită uşor, care are memorie slabă, uitător; p. ext. |distrat|distrat|, |zăpăcit|zăpăcit|. – |Uita|Uita| + suf. -uc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române