Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

T s.m. invar. A douăzeci şi patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană oclusivă|oclusiva| |dentală|dentala| surdă (2)). [Pr.: te]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ŢA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele şi oile. – Onomatopee. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TÊTE-À-TÊTE loc.s. (|Franţuzism|Franţuzism|) Convorbire între patru ochi. ** Întâlnire a două persoane. ** Conversaţie intimă. [< fr. tête-à-tête - cap lângă cap]. Sursa: Dicţionar de neologisme

TAB, taburi, s.n. Vehicul militar (Transportor Amfibiu Blindat). Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

TÁBĂ s. v. |chip|chip|, |efigie|efigie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TABÁC^1, tabacuri, s.n. |Tutun|Tutun| măcinat, care se |aspiră|aspira| pe nas. ** (Reg.) Tutun de fumat. ** (Bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Specialist în |tăbăcitul|tabaci| pieilor. – Din |tabac^2|tabac| + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂCĂREÁSĂ s. (rar) tăbăcăriţă, (reg.) argăsă-riţă, dubălăreasă. (E \~ de profesie.) Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBĂCĂREÁSCĂ s.f. Numele unui joc de cărţi. – Din tăbăcăresc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcăreşti, adj. Care aparţine tăbăcarilor, privitor la |tăbăcari|tăbăcar|. * Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la |tăbăcit|tăbăci|. – Din tăbăcar + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne