TĂBĂCĂRÍ/E^1 \~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. \~ie Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române
Definitie ‘tabacarie’
TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria |tăbăcarului|tabacar|. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se |argăsesc|argasi| pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘tabacarit’
TĂBĂCĂRÍT s. v. |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘tabacarita’
TĂBĂCĂRÍŢĂ s. v. |tăbăcăreasă|tăbăcăreasă|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘tabaceala’
TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. |Argăseală|Argăseală|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘tabachera’
TABACHÉRĂ, tabachere, s.f. 1. Cutiuţă în care se păstrează |tutunul|tutun| sau ţigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în |panta|panta| acoperişului unei construcţii. [Var.: tabachére s.f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘tabachere’
TABACHÉRE s.f. v. |tabacheră|tabacheră|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘tabachernita’
TABACHÉRNIŢĂ s. v. |portţigaret|portţigaret|, |tabacheră|tabacheră|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘tabaci’
TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul |tananţilor|tanant|, într-un produs moale, |suplu|suplu|, |impermeabil|impermeabil|, |elastic|elastic| şi rezistent; a |argăsi|argăsi|. ** Fig. (Glumeţ) A |snopi|snopi| în bătăi. – Din |tabac|tabac|^2. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘tabacie’
TĂBĂCÍE s. v. |argăsitorie|argăsitorie|, |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime