Definitie ‘tabacari’

TĂBĂCĂRÍ/E^1 \~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. \~ie Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

Definitie ‘tabacarie’

TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria |tăbăcarului|tabacar|. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se |argăsesc|argasi| pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘tabacarit’

TĂBĂCĂRÍT s. v. |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tabacarita’

TĂBĂCĂRÍŢĂ s. v. |tăbăcăreasă|tăbăcăreasă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tabaceala’

TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. |Argăseală|Argăseală|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -eală. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘tabachera’

TABACHÉRĂ, tabachere, s.f. 1. Cutiuţă în care se păstrează |tutunul|tutun| sau ţigările. 2. Fereastră mică, înclinată, executată în |panta|panta| acoperişului unei construcţii. [Var.: tabachére s.f.] – Din ngr. tabakéra, it. tabacchiera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabachere’

TABACHÉRE s.f. v. |tabacheră|tabacheră|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘tabachernita’

TABACHÉRNIŢĂ s. v. |portţigaret|portţigaret|, |tabacheră|tabacheră|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘tabaci’

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul |tananţilor|tanant|, într-un produs moale, |suplu|suplu|, |impermeabil|impermeabil|, |elastic|elastic| şi rezistent; a |argăsi|argăsi|. ** Fig. (Glumeţ) A |snopi|snopi| în bătăi. – Din |tabac|tabac|^2. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘tabacie’

TĂBĂCÍE s. v. |argăsitorie|argăsitorie|, |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime