Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

TABACIÓC s.n. (Reg.) |Tutun|Tutun|. – Din ucr., rus. tabaciok. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit^1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCÍT^1 s.n. Tăbăcire. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; |argăsitor|argăsitor|. ** (Substantivat, n.) Butoi în care se ţine |argăseala|argăseala|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

tabacóză s. f., pl. tabacóze Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine |tabagismului|tabagism|, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului |inveterat|inveterat|. ** (Şi |substantivat|substantivat|) |Intoxicat|Intoxicat| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|. – Din fr. tabagique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TABAGÍSM s.n. |Intoxicaţie|Intoxicaţie| |cronică|cronic| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TABALHANÁ s. v. |argăsitorie|argăsitorie|, |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (Reg.) Săculeţ. – Comp. ucr. tobolec. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂLÚŞĂ s. v. |căţeluşă|căţeluşă|. Sursa: Dicţionar de sinonime