foto Editura Humanitas
Cu ocazia centenarului naşterii scriitorului italian Giuseppe Berto, Editura Humanitas Fiction şi Ambasada Italiei la Bucureşti organizeaza joi, 23 octombrie, ora 18.00 lansarea romanului „Răul ascuns”, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei” la editura Humanitas Fiction. La eveniment vor participa: Excelenţa Sa dl. Diego Brasioli, Ambasadorul Italiei în Romania, dl. Ezio Peraro, directorul Institutului Italian de Cultură “Vito Grasso” din Bucureşti, prof. Cesare De Michelis, preşedintele Editurii Marsilio şi preşedintele Asociaţiei Giuseppe Berto, prof. Smaranda Bratu Elian, traducătoarea volumului, dr. Radu Teodorescu medic psihiatru şi psihoterapeut, preşedintele Asociaţiei Române de Terapii Comportamentale şi Cognitive şi Radu Paraschivescu, scriitor. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.
Evenimentul este organizat în cadrul celei de-a XIV-a Săptămâni a limbii italiene în lume, sub înaltul patronaj al Domnului Preşedinte al Republicii Italiene.
GIUSEPPE BERTO (1914-1978) s-a născut la Mogliano, în regiunea Veneto din nord-estul Italiei, în familia unui comandant de carabinieri şi a unei negustorese de pălării şi umbrele. După ce îşi încheie studiile la Facultatea de Litere a Universităţii din Padova fără a-şi lua licenţa, se înrolează în armată şi luptă în Al Doilea Război Mondial. Revenit în Italia după război, renunţă la învăţământ şi se dedică scrisului, publicând câteva romane, printre care: Il ciello e rosso (1948, distins cu Premiul Strega) şi Il brigante (1951). În 1955 publică Guerra in camicia nera, jurnal al campaniei din Africa scris fără concesii la adresa orientării politice dominante. După succesul cu Răul ascuns (Il male oscuro, 1964), urmează alte volume, între care: La fantarca (1965), La cosa buffa (1966), Anonimo veneziano (1970, a cărui ecranizare poartă semnătura lui Enrico Maria Salerno), Modesta proposta per parvenire (1971), L’uomo e la sua morte (1973), precum şi volumul de povestiri È forse amore (1975).
Răul ascuns este cel mai cunoscut roman al scriitorului italian Giuseppe Berto. Imediat după publicare, a beneficiat de o călduroasă primire atât din partea publicului, italian şi străin, cât şi a criticii, fiind distins cu două dintre cele mai prestigioase premii literare italiene: Viareggio şi Campiello. Răul ascuns a fost ecranizat în 1990 de regizorul Mario Monicelli.
„Răul ascuns este şi nu este un roman. Ca roman este povestea unui semiintelectual de provincie care vine la Roma visând să scrie o capodoperă şi care sfârşeşte trăind la marginea lumii cinematografului, printre cafenelele din Via Veneto şi cele din Piazza del Popolo, plin de invidie faţă de cei care au noroc. Moartea tatălui şi nişte incredibile greşeli medicale îl duc la nevroză. Cu toate astea, se însoară, are o fată, continuă de bine, de rău să lucreze scriind scenarii cinematografice, pierdut şi ridicol şi tot mai bolnav. În cele din urmă recurge la un psihanalist care scoate la lumină adevărata cauză a nevrozei: cenzura prea drastică a unui Supraeu rigid şi pletoric. Tratându-se cu asiduitate reuşeşte să se vindece, dar odată vindecat descoperă că nevasta îl trădează de ani buni. E o lovitură înspăimântătoare care riscă să-l dea peste cap. Totuşi durerea rămâne durere fără să se transforme în angoasă. Este dovada vindecării lui de nevroză. Însă nu reuşeşte să accepte răul care i s-a făcut, aşa că se retrage într-un loc solitar ca un anahoret, refuzând societatea şi familia, gândindu-se tot mai mult la tatăl său şi până la urmă identificându-se cu el în acceptarea morţii.” (Giuseppe BERTO)
„Drama lui Berto, şi deci miezul poeticii sale – cum spune –, e esenţială: viaţa este o încercare disperată de a combate «răul universal», cum îl numea el, o încercare disperată fiindcă e sortită eşecului, dar în acelaşi timp necesară. Omul nu e niciodată învingător, acţiunea lui e compromisă de însăşi natura sa, şi totuşi trebuie să se opună în continuare, e tot ce are mai bun de făcut.” (Cesare de Michelis, Corriere della sera)
Cesare de Michelis este profesor de literatură italiană modernă şi contemporană la prestigioasa universitate din Padova, autor al unor semnificative studii despre literatura italiană a ultimelor trei secole şi realizator a multor ediţii critice. Este de asemenea preşedintele comitetului ştiinţific al ediţiei naţionale a operelor lui Carlo Goldoni, membru al comitetului ştiinţific al ediţiei naţionale a operelor lui Ippolito Nievo şi preşedintele Asociaţiei Giuseppe Berto. În 1965 a intrat în consiliul de administraţie al editurii Marsilio, iar din 1969 şi până în prezent este preşedintele şi spiritul ei tutelar. Creată în 1961 (cu numele lui Marsilio da Padova, filozof şi jurist din sec.XIV), editura Marsilio publică actualmente eseistică şi beletristică modernă şi contemporană. În 1980 a fost ales consilier comunal apoi asesor pe lângă Primăria Veneţiei şi Vicepreşedinte al Bienalei de la Veneţia.
