abaxiál, -ă adj. situat în afara unui ax central. (< fr., engl. abaxial) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abazic’
abázic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abazie. (după germ. abatisch) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abazie’
ABAZÍE s.f. Imposibilitate de a merge, datorită unei tulburări a automatismului actului motor al mersului. – Din fr. abasie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abbevilian’
abbevilián, -ă ab-vi-li-/ adj., s.n. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. (< fr. abbevillien) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abc’
abc s. n. abecedar (1, 2). (< fr. abc) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abceda’
ABCEDÁ vb. I. intr. (Med.) A forma un abces. [Var. (după alte surse) |abcéde|abcede|. / < fr. abcéder]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘abcedat’
abcedát adj. m., pl. abcedáţi; f. sg. abcedátă, pl. abcedáte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘abcede’
abcéde vb. intr. a (se) transforma în |abces|abces|. (< fr. abcéder, lat. abscedere, var. (după alte surse) |abcedá|abceda|) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abcedografie’
abcedografíe s.f. |radiografie|radiografie| a unui |abces|abces| după |puncţie|puncţie|, |evacuare|evacuare| sau |injecţie|injecţie| cu aer. (< fr. abcédographie) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abces’
abcés s. n. colectare de puroi într-un ţesut sau organ. (< fr. abcès, lat. abscessus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme