Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

macaroáne s.f., pl. – Un fel de paste făinoase. – Mr. macaroni. It. maccheroni (ven. macaroni), cf. ngr. μαϰαρούνια, bg. makaroni. – Der. macaronadă, s.f. (stil macaronic), din it. maccheronata; macaronic, adj., din fr. macaronique; macaronar, s.m. (italian). Sursa: Dicţionarul etimologic român

MACARÓN s. v. |migdală amară|migdală|, |picromigdală|picromigdală|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MACARONÁDĂ, macaronade, s.f. (Rar) Poezie în stil |macaronic|macaronic|. – Macaron[ic] + suf. -adă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACARONÁR, macaronari, s.m. (Fam.) Italian. – Macaroană + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACARÓNIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază şi satirizează pedantismul moravurilor cavalereşti, amestecând cuvintele şi formele limbii naţionale cu cuvinte latineşti, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. %maccheronico%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACARONÍSM s.n. 1. Mişcare literară din sec. XVI-XVII care parodia şi satiriza pedantismul moravurilor cavalereşti într-un stil |burlesc|burlesc| plin de cuvinte latine şi latinizate ridicol. 2. Ansamblu de aspecte care caracterizează macaronismul. 3. Apartenenţă la macaronism. – Din fr. macaronisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macasár s. m., pl. macasári Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACÁT, macaturi, s.n. Cuvertură de lână, de bumbac etc. (cu desene); |scoarţă|scoarţă| sau covor care se pune pe pereţi. – Din tc. makat. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române