MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puţin, |barem|barem|, |încaltea|încaltea|. Să-i dea măcar zece lei. 2. (|Concesiv|Concesiv|) Chiar să, chiar dacă, |fie|fie|^1 şi să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc. * Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deşi. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macara’
MACARÁ, macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică (şi se deplasează) greutăţi (mari) pe distanţe scurte. – Din tc. makara. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragist’
MACARAGÍST, macaragişti, s.m. |Macaragiu|Macaragiu|. – Macaragiu + suf. -ist. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragista’
macaragístă s. f., pl. macaragíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macaragita’
MACARAGÍŢĂ, macaragiţe, s.f. Muncitoare la o |macara|macara|. – Macaragiu + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragiu’
MACARAGÍU, macaragii, s.m. Muncitor care manipulează o |macara|macara|; macaragist. – Macara + suf. -giu. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macarasi’
mácărăşi adv. (reg.) totuşi. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macarau’
măcărắu s.n. (reg.) mâner de învârtit roata fântânii. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macarca’
măcár că loc. conjcţ. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macarena’
MACARÉNA s. f. dans modern cu ritm săltăreţ. (< sp. Macarena, n. fr.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme