MĂCĂLÍ vb. v. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macama’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACÁMĂ, macame, s.f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macani’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A |măcăi|măcăi|. – Mac^1 + suf. -ăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macanit’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNÍT s.n. Faptul de a măcăni; |măcăit|măcăit|. – V. |măcăni|măcăni|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macanitura’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNITÚRĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macar’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puţin, |barem|barem|, |încaltea|încaltea|. Să-i dea măcar zece lei. 2. (|Concesiv|Concesiv|) Chiar să, chiar dacă, |fie|fie|^1 şi să, încă. Măcar de-ar fi orice, tot mă duc. * Loc. conj. Măcar că = cu toate că, deşi. 3. (Pop.; în legătură cu un pronume sau cu adverbe interogativ-relative) Oricât, oricine, oarecare, cineva, fiecare, oricum. – Din ngr. makári. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macara’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACARÁ, macarale, s.f. Aparat, dispozitiv sau sistem tehnic construit pe principiul scripeţilor, cu care se ridică (şi se deplasează) greutăţi (mari) pe distanţe scurte. – Din tc. makara. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragist’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACARAGÍST, macaragişti, s.m. |Macaragiu|Macaragiu|. – Macaragiu + suf. -ist. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaragista’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
macaragístă s. f., pl. macaragíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macaragita’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACARAGÍŢĂ, macaragiţe, s.f. Muncitoare la o |macara|macara|. – Macaragiu + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române