MĂCĂÍRE, măcăiri, Acţiunea de a măcăi şi rezultatul ei. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macairodus’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACAIRÓDUS, macairoduşi, s.m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltaţi, care a trăit din pliocen până la sfârşitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele ştiinţific al animalului. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macait’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaitura’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s.f. |Măcăit|Măcăit|. [Pr.: -că-i-] – |Măcăi|Măcăi| + suf. -tură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaleandru’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s.m. Pasăre mică |migratoare|migrator| şi cântătoare, cu |penajul|penaj| cenuşiu şi cu fruntea, părţile laterale ale capului, ale gâtului şi pieptului roşii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. %makoliandra%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macali’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂLÍ vb. v. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macama’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACÁMĂ, macame, s.f. (Rar) Gen literar arab în care versurile alternează cu proza ritmată. – Din germ. Makame. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macani’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNÍ, pers. 3 mắcăne, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A |măcăi|măcăi|. – Mac^1 + suf. -ăni. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macanit’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNÍT s.n. Faptul de a măcăni; |măcăit|măcăit|. – V. |măcăni|măcăni|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macanitura’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂNITÚRĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime