MACADÁU s.m. v. |măgădău.|magadau| Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macadui’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂDUÍ vb. v. |căi|căi|, |pocăi|pocăi|, |regreta|regreta|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macagiu’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACAGÍU, macagii, s.m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea şi întreţinerea |macazurilor|macaz|; acar. – Macaz + suf. -giu. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macai’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – |Mac|Mac|^1 + suf. -ăi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaiala’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂIÁLĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘macaire’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂÍRE, măcăiri, Acţiunea de a măcăi şi rezultatul ei. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macairodus’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MACAIRÓDUS, macairoduşi, s.m. Animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltaţi, care a trăit din pliocen până la sfârşitul cuaternarului (Machairodus). [Pr.: -ca-i-] – Din lat. Machairodus, numele ştiinţific al animalului. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macait’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaitura’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s.f. |Măcăit|Măcăit|. [Pr.: -că-i-] – |Măcăi|Măcăi| + suf. -tură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaleandru’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s.m. Pasăre mică |migratoare|migrator| şi cântătoare, cu |penajul|penaj| cenuşiu şi cu fruntea, părţile laterale ale capului, ale gâtului şi pieptului roşii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. %makoliandra%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române