Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

macabắu, macabéi, s.m. (reg.) om prostănac, tont. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. * (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macabritáte s. f., g.-d. art. macabrităţii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

macábro adv. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morţi, care aminteşte de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACÁC, macaci, s.m. Numele mai multor specii de maimuţe mici, cu capul turtit şi cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparţine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

măcăcăí, pers. 3 sg. măcắcăie, vb. IV (reg.) a striga aşa cum strigă caprele. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

MACADÁM, macadamuri s.n. Drum pavat cu piatră măruntă îndesată cu compresorul şi de obicei impregnată cu gudron sau cu alt material de legătură; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACADAMIZÁ, macadamizez, vb. I. tranz. (Rar) A pietrui un drum cu |macadam|macadam|. – Din fr. macadamiser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macadamizáre s. f., pl. macadamizări Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române