Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

MACÁC, macaci, s.m. Numele mai multor specii de maimuţe mici, cu capul turtit şi cu coada (de obicei) scurtă, care trăiesc în sud-estul Asiei (Macacus); animal care aparţine uneia dintre aceste specii. – Din fr. macaque. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

măcăcăí, pers. 3 sg. măcắcăie, vb. IV (reg.) a striga aşa cum strigă caprele. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

MACADÁM, macadamuri s.n. Drum pavat cu piatră măruntă îndesată cu compresorul şi de obicei impregnată cu gudron sau cu alt material de legătură; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACADAMIZÁ, macadamizez, vb. I. tranz. (Rar) A pietrui un drum cu |macadam|macadam|. – Din fr. macadamiser. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macadamizáre s. f., pl. macadamizări Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACADÁU s.m. v. |măgădău.|magadau| Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCĂDUÍ vb. v. |căi|căi|, |pocăi|pocăi|, |regreta|regreta|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MACAGÍU, macagii, s.m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea şi întreţinerea |macazurilor|macaz|; acar. – Macaz + suf. -giu. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – |Mac|Mac|^1 + suf. -ăi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCĂIÁLĂ s. v. |măcăit|măcăit|, |măcăitură|măcăitură|. Sursa: Dicţionar de sinonime