Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

MACEDONEÁNCĂ, macedonence, s.f. Femeie care face parte din populaţia de bază a Macedoniei sau este originară de acolo. – Macedonean + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACEDONÉSC adj. v. |macedonean|macedonean|. Sursa: Dicţionar de sinonime

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubuleţe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

MACEDOROMẤN, -Ă, macedoromâni, -e, s.m. şi f., adj. |Aromân|Aromân|. – Macedo[nean] + român. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macedoromână (idiom) s. f., g.-d. art. macedoromânei Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s.f. |Aromâncă|aroman|. – Macedoromân + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); |masacru|masacru|, |carnaj|carnaj|. ** Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din |măcelări|măcelări| (|derivat regresiv|regresiv|). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELÁR, măcelari, s.m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum şi cu vânzarea cărnii lor; |casap|casap|. ** Fig. Om crud, brutal; ucigaş sângeros. – Lat. macellarius. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂREÁSĂ, măcelărese, s.f. (Rar) Soţie de măcelar; femeie care vinde carne. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -easă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÉSC, -EÁSCĂ, măcelăreşti, adj. Care aparţine măcelarului, privitor la măcelar, de măcelar. ** Care este preparat cu (multă) carne. Ghiveci măcelăresc. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române