Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

MĂCELĂRÉŞTE adv. (Rar) Ca măcelarii, în felul măcelarilor. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -eşte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie şi în masă; a |masacra|masacra|, a |extermina|extermina|. * Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ** (Înv. şi reg.) A tăia în bucăţi; a sfârteca, a ciopârţi. – Din |măcelar|măcelar|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍE, măcelării, s.f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; |căsăpie|căsăpie|, |meserniţă|meserniţă|. 2. (Înv.) |Măcel|Măcel|. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -ie, (2) din |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s.f. Acţiunea de a (se) măcelări şi rezultatul ei; măcelărit^1. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍT^1 s.n. Măcelărire. ** Ocupaţia |măcelarului|macelar|. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. ** Refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁRE, macerări, s.f. Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. |Macerare|Macerare|; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERAŢIÚNE s.f. v. |maceraţie|maceraţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme