Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

MACEDOROMẤNCĂ, macedoromânce, s.f. |Aromâncă|aroman|. – Macedoromân + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); |masacru|masacru|, |carnaj|carnaj|. ** Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din |măcelări|măcelări| (|derivat regresiv|regresiv|). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELÁR, măcelari, s.m. Persoană care se ocupă cu tăierea animalelor pentru consum şi cu vânzarea cărnii lor; |casap|casap|. ** Fig. Om crud, brutal; ucigaş sângeros. – Lat. macellarius. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂREÁSĂ, măcelărese, s.f. (Rar) Soţie de măcelar; femeie care vinde carne. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -easă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÉSC, -EÁSCĂ, măcelăreşti, adj. Care aparţine măcelarului, privitor la măcelar, de măcelar. ** Care este preparat cu (multă) carne. Ghiveci măcelăresc. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÉŞTE adv. (Rar) Ca măcelarii, în felul măcelarilor. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -eşte. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie şi în masă; a |masacra|masacra|, a |extermina|extermina|. * Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ** (Înv. şi reg.) A tăia în bucăţi; a sfârteca, a ciopârţi. – Din |măcelar|măcelar|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍE, măcelării, s.f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; |căsăpie|căsăpie|, |meserniţă|meserniţă|. 2. (Înv.) |Măcel|Măcel|. – |Măcelar|Măcelar| + suf. -ie, (2) din |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s.f. Acţiunea de a (se) măcelări şi rezultatul ei; măcelărit^1. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCELĂRÍT^1 s.n. Măcelărire. ** Ocupaţia |măcelarului|macelar|. – V. |măcelări|măcelări|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române