Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

MACERÁ, macerez, vb. I. Tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într-un solvent pentru a-i dizolva părţile solubile. ** Refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într-un solvent. – Din fr. macérer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁRE, macerări, s.f. Acţiunea de a (se) macera; maceraţie. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁT, -Ă, maceraţi, -te, adj. Care a fost supus macerării, care a suferit un proces de macerare. – V. macera. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERÁŢIE, maceraţii, s.f. |Macerare|Macerare|; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACERAŢIÚNE s.f. v. |maceraţie|maceraţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

MACERATÓR, maceratoare s.n. Recipient folosit pentru |macerare|macera|. – Din fr. macérateur. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MĂCÉŞ, măceşi, s.m. Gen de |arbuşti|arbust| cu spini, cu flori roşii, trandafirii, galbene sau albe şi cu |fructe roşii|maceasa|; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură^2, rug^1. (Rosa). [Var.: măciéş s.m.] – Et.nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

macétă s. f., pl. macéte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

MACFERLÁN, macferlane, s.n. Pardesiu bărbătesc (larg şi) fără mâneci, cu două deschizături pentru braţe, peste care cade o pelerină scurtă. – Din fr. macfarlane. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

MACH, machi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru viteza mişcării fluidelor, utilizată în aerodinamică şi în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. * Numărul lui Mach = raport între viteza unui proiectil, avion etc. într-un fluid şi cea a sunetului. [Pr.: mah] – Din engl., fr. mach. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române