ÖRE s.f. Monedă divizionară în Danemarca, Norvegia şi Suedia, valorând a suta parte dintr-o coroană. [< fr. öre < cuv. scandinav]. Sursa: Dicţionar de neologisme
Tag Archives: Definitie
Definitie ‘abatator’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂTĂTÓR adj. v. |activ|activ|, |harnic|harnic|, |muncitor|muncitor|, |neobosit|neobosit|, |neostenit|neostenit|, |silitor|silitor|, |sârguincios|sârguincios|, |sârguitor|sârguitor|, |vrednic|vrednic|, |zelos|zelos|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘àlalongue’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
à la longue (fr.) [pron. alalõg] (lon-gue) loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a
Definitie ‘abataj’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abatáj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘àlagrecque’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
à la grecque (fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a
Definitie ‘àlacarte’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
à la carte (fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a
Definitie ‘abandonic’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abandónic, -ă adj., s.m. f. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat. (< fr. abandonnique) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abandonat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁT, -Ă, abandonaţi, -te, adj. Care a fost părăsit. ** Spec. (Despre copii nou-născuţi) Lepădat^2. – V. abandona. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abanat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂNAT s.n. v. |bănat|bănat|. Sursa: Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) – Termeni regionali
