A^1 s.m. invar. Prima literă a |alfabetului|alfabet| limbii române; |sunetul|sunet| notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită |medială|medial|). * Expr. De la a la z = de la început până la sfârşit; totul, în întregime. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Tag Archives: dic
Definitie ‘abatere’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate^2 şi rezultatul ei. * Expr. Abatere de la regulă = excepţie. ** Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ** (Tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – V. |abate^2|abate|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abate’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABÁTE^1, abaţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoţi catolici; persoană care poartă acest titlu. – Din it. ab(b)ate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abandonare’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABANDONÁRE, abandonări, s.f. Acţiunea de a abandona; |părăsire|părăsire|. – V. |abandona|abandona|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘abanat’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABĂNAT s.n. v. |bănat|bănat|. Sursa: Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) – Termeni regionali
Definitie ‘aaa’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
AAA interj. v. a. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘aa’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
AA interj. v. a^7. Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a
Definitie ‘abietin’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
abietín s. n. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool. (< fr. abiétin) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘abieluta’
Posted by Eugen Nedelcovich on 03/04/2011 No comments
ABIELÚŢA adv. (Reg.) Diminutiv al lui abia. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
