ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – V. |abdica|abdica|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Abdicare înseamnă renunțarea oficială și voluntară la o funcție, poziție, drept sau responsabilitate, de obicei una cu însemnătate politică sau simbolică. Termenul este cel mai frecvent asociat cu renunțarea la tron de către un monarh, dar poate fi utilizat și în alte contexte în care o persoană sau entitate renunță la un drept sau o obligație.
Exemple de abdicare:
- Abdicare regală:
- Regele Edward al VIII-lea al Regatului Unit (1936): A abdicat pentru a se căsători cu Wallis Simpson, o americancă divorțată, lucru considerat inacceptabil pentru un monarh la acea vreme.
- Regele Mihai I al României (1947): A fost forțat să abdice sub presiunea regimului comunist, marcând sfârșitul monarhiei în România.
- Abdicare politică sau morală:
- O persoană în poziție de conducere care renunță la responsabilitățile sale în fața unor presiuni sau provocări, de exemplu, un prim-ministru care demisionează din cauza unui scandal.
- Abdicare simbolică sau figurativă:
- Într-un sens mai larg, poate însemna renunțarea la convingeri, principii sau valori morale. De exemplu: „Abdicarea de la responsabilitatea socială a unei companii.”
Sinonime:
Renunțare, demisie, cedare, retractare.
Termenul este folosit atât în contexte formale, legale, cât și în sens figurativ, pentru a descrie pierderea sau renunțarea la ceva valoros sau esențial.
0 Comments.