bábcă (-ắbci), s.f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influenţa vb. a bate. Sursa: Dicţionarul etimologic român

BABÚŞCĂ, babuşte, s.f. |Peşte|Peşte| de apă dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen şi cu înotătoarele roşii; ocheană, bălos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babuşka. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÍNĂ, babine, s.f. (Rar) Partea groasă (şi care atârnă) a |buzelor|buza| unor animale. – Fr. babine. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

babbít s. n. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

BÁBURĂ s. v. |flăcăraie|flăcăraie|, |pară|pară|, |pălălaie|pălălaie|, |pârjol|pârjol|, |văpaie|văpaie|, |vâlvătaie|vâlvătaie|, |vâlvoare|vâlvoare|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BABILONÍE, babilonii, s.f. 1. Vorbire sau scriere |încâlcită|incalcit|, |confuză|confuz|. 2. |Învălmăşeală|Învălmăşeală| mare, |dezordine|dezordine|. [Var.: vaviloníe s.f.] – Babilon (n.pr.) + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÁUA s.f. invar. v. |baubau|baubau|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BĂBULÍCĂ s. v. |băbuţă|băbuţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. * Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilonia. – Din lat. babylonicus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÁU s.m. invar. v. |baubau|baubau|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române