BĂBĂLĂU s. v. |afemeiat|afemeiat|, |babalâc|babalâc|, |baccea|baccea|, |căzătură|căzătură|, |crai|crai|, |hodorog|hodorog|, |ramolit|ramolit|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BA adv. 1. (Exprimă opoziţia faţă de ideea din propoziţia negativă sau negativ-interogativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N-am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi-ai văzut ochelarii? – Ba i-am văzut pe birou. * (Întărind pe nu) Mă duc la meci. – Ba n-ai să te duci! * (Întărind pe da prin care se răspunde la o propoziţie interogativ-negativă sau se rectifică ideea din propoziţia negativă anterioară) N-ai bani (?) – Ba da, am. Expr. A nu zice (sau spune) nici da, nici ba = a nu se pronunţa într-o problemă; a se abţine. * (Reg.; în expr.) Ca mai ba sau nici (cam) mai ba! = nici vorbă! nici pomeneală! * (Pop.) Nu. Fost-ai azi la sapă? – Ba! * (Cu slăbirea ideii de opoziţie, în expr.) Ba bine că nu = evident că da, se-nţelege. Ba (nu) zău! = a) (ir.) haida de! să fim serioşi!; b) să fim drepţi! 2. (Urmat de şi sau chiar, încă) Mai mult, în plus, pe deasupra. Cine bea fără măsură îşi bea banii, mintea, ba şi sănătatea. 3. (În corelaţie cu el însuşi, având rol de conjuncţie disjunctivă) Sau… sau; când… când; acum… acum; aci… aci. – Din bg., scr., pol., ucr. ba. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BÁBURĂ s. v. |flăcăraie|flăcăraie|, |pară|pară|, |pălălaie|pălălaie|, |pârjol|pârjol|, |văpaie|văpaie|, |vâlvătaie|vâlvătaie|, |vâlvoare|vâlvoare|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BABILONÍE, babilonii, s.f. 1. Vorbire sau scriere |încâlcită|incalcit|, |confuză|confuz|. 2. |Învălmăşeală|Învălmăşeală| mare, |dezordine|dezordine|. [Var.: vaviloníe s.f.] – Babilon (n.pr.) + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÁUA s.f. invar. v. |baubau|baubau|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BĂBULÍCĂ s. v. |băbuţă|băbuţă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

BABILÓNIC, -Ă, babilonici, -ce, adj. Care se referă la Babilon, din vremea Babilonului; babilonian. * Robia babilonică = perioada exilului evreilor în Babilonia. – Din lat. babylonicus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABÁU s.m. invar. v. |baubau|baubau|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABUÍN, babuini, s.m. |Maimuţă|Maimuţă| |cinocefală|cinocefal| cu buze proeminente. – Din fr. babouin. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (La pl.) |Populaţie|Populaţie| semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a.Cr.; (şi la sg.) persoană care a aparţinut acestei populaţii. 2. Adj. |Babilonic|Babilonic|. Cultura babiloniană. – Babilon (n.pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române