ebraizá vb., ind. prez. 1 sg. ebraizéz, 3 sg. şi pl. ebraizeáză Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECCLÉSIA s.f. (Ant.) Adunarea poporului la Atena. [Scris şi eclezie. / < fr. ecclésia, cf. gr. ekklesia]. Sursa: Dicţionar de neologisme

ebulmént s. n., pl. ebulménte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebraístică s. f., g.-d. art. ebraísticii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECATÓMBĂ, ecatombe, s.f. V. |hecatombă|hecatombă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBULIŢIÚNE s.f. v. |ebuliţie|ebuliţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

ebraístă s. f. (sil. -bra-), pl. ebraíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ecartór s. n., pl. ecartoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBULÍŢIE, ebuliţii, s.f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ECARTÉ s.n. (Rar) Numele unui joc de cărţi la care participă două persoane. – Din fr. écarté. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române