ecartór s. n., pl. ecartoáre Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBULÍŢIE, ebuliţii, s.f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ECARTÉ s.n. (Rar) Numele unui joc de cărţi la care participă două persoane. – Din fr. écarté. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBULIOSCOPÍE, s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluţie, care se bazează pe proprietatea soluţiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscopie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ECARTAMÉNT, ecartamente, s.n. Distanţa dintre urmele lăsate pe teren de roţile aceleiaşi osii ale unui vehicul; distanţa dintre feţele interioare ale celor două şine de cale ferată. – Din fr. écartement. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ebulioscópic adj. m., pl. ebulioscópici; f. sg. ebulioscópică, pl. ebulioscópice Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ecárt s. n., pl. ecárturi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

EBULIOSCÓP, ebulioscoape, s.n. (Tehn.) |Ebuliometru|Ebuliometru|. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscope. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ECARLÁT adj. invar., s.n. 1. Adj. invar. Roşu stacojiu, vişiniu. 2. S.n. Colorant sintetic roşu-vişiniu, folosit în industrie. – Din fr. écarlate. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBULIOMÉTRU, ebuliometre, s.n. Aparat care serveşte la determinarea concentraţiei alcoolice a unui lichid, prin stabilirea punctului lui de fierbere în comparaţie cu cel al apei. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébulliomètre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române