ebraizáre s. f., g.-d. art. ebraizării Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

-ECÉU elem. eco^2-. Sursa: Marele dicţionar de neologisme

eburnáre s. f., g.-d. art. eburnării Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebraizá vb., ind. prez. 1 sg. ebraizéz, 3 sg. şi pl. ebraizeáză Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECCLÉSIA s.f. (Ant.) Adunarea poporului la Atena. [Scris şi eclezie. / < fr. ecclésia, cf. gr. ekklesia]. Sursa: Dicţionar de neologisme

ebulmént s. n., pl. ebulménte Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ebraístică s. f., g.-d. art. ebraísticii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

ECATÓMBĂ, ecatombe, s.f. V. |hecatombă|hecatombă|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

EBULIŢIÚNE s.f. v. |ebuliţie|ebuliţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

ebraístă s. f. (sil. -bra-), pl. ebraíste Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române