GAGÍST, -Ă, gagişti, -ste, s.m. şi f. (Ieşit din uz) |Actor|Actor| angajat |temporar|temporar| (şi cu leafă). ** (La m.) |Muzicant|Muzicant| angajat cu leafă într-o |fanfară|fanfară| militară. – Din fr. gagiste. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

gágă s.f. (reg.) termen respectuos pentru o femeie; dadă, ţaţă, lele. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

GAGÍCĂ, gagice, s.f. (Arg.) |Amantă|amant|, |iubită|iubit|. – Din ţig. gaği „(femeie) neţigancă”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GAG, gaguri, s.n. |Efect|Efect| |comic|comic| într-un film sau într-o piesă de teatru, care rezultă dintr-o asociere surprinzătoare de situaţii contrastante. – Din fr., engl. gag. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GAGÍC, gagici, s.m. (Arg.) |Amant|Amant|, |iubit|iubit|. – Din gagică (derivat regresiv). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GAFÍST, -Ă, gafişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care face |gafe (3)|gafa|; (franţuzism) gafeur. – Gafă + suf. -ist. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GĂGĂÚZĂ f. mai ales art. Limba găgăuzilor. /

gafeuză [pron. gaföză] (feu-ză) s. f., g.-d. art. gafeuzei; pl. gafeuze Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a

GĂGĂÚZ, -Ă, găgăuzi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care aparţine unei populaţii de |origine|origine| |turcă|turc|, dar de |religie|religie| |creştină|crestin|, care locuieşte în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia. 2. Adj. Care aparţine găgăuzilor (1), privitor la găgăuzi. – Din tc. gagavuz. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

GAFEUR, gafeuri, s.m. (Franţuzism) |Gafist|Gafist|. [Pr.: -för] – Din fr. gaffeur. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române