MĂCĂLÍ vb. v. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Categorie DEX M - Page 4
Definitie ‘macabru’
MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morţi, care aminteşte de moarte. 2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din fr. macabre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macaret’
macarét s.n. (reg.) sfredel de miner pentru a găuri stânca unde se introduce dinamita. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Definitie ‘macaleandru’
MĂCĂLEÁNDRU, măcălendri, s.m. Pasăre mică |migratoare|migrator| şi cântătoare, cu |penajul|penaj| cenuşiu şi cu fruntea, părţile laterale ale capului, ale gâtului şi pieptului roşii-galbene (Erithacus rubecula rubecula). – Cf. ucr. %makoliandra%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabro’
macábro adv. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macarena’
MACARÉNA s. f. dans modern cu ritm săltăreţ. (< sp. Macarena, n. fr.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘macaitura’
MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s.f. |Măcăit|Măcăit|. [Pr.: -că-i-] – |Măcăi|Măcăi| + suf. -tură. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘macabritate’
macabritáte s. f., g.-d. art. macabrităţii Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macarca’
măcár că loc. conjcţ. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
Definitie ‘macait’
MĂCĂÍT, măcăituri, s.n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raţei; măcănit; măcăitură. – V. |măcăi|măcăi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române