TĂBĂLÚŞĂ s. v. |căţeluşă|căţeluşă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBĂCĂRÍŢĂ s. v. |tăbăcăreasă|tăbăcăreasă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (Reg.) Săculeţ. – Comp. ucr. tobolec. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂCĂRÍT s. v. |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TABALHANÁ s. v. |argăsitorie|argăsitorie|, |tăbăcărie|tăbăcărie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria |tăbăcarului|tabacar|. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se |argăsesc|argasi| pieile. – Din tăbăcar + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TABAGÍSM s.n. |Intoxicaţie|Intoxicaţie| |cronică|cronic| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂRÍ/E^1 \~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. \~ie Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine |tabagismului|tabagism|, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului |inveterat|inveterat|. ** (Şi |substantivat|substantivat|) |Intoxicat|Intoxicat| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|. – Din fr. tabagique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcăreşti, adj. Care aparţine tăbăcarilor, privitor la |tăbăcari|tăbăcar|. * Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la |tăbăcit|tăbăci|. – Din tăbăcar + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne