TABAGÍSM s.n. |Intoxicaţie|Intoxicaţie| |cronică|cronic| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂRÍ/E^1 \~i f. la sing. Meseria de tăbăcar; dubălărie. /tăbăcar + suf. \~ie Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine |tabagismului|tabagism|, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului |inveterat|inveterat|. ** (Şi |substantivat|substantivat|) |Intoxicat|Intoxicat| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|. – Din fr. tabagique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcăreşti, adj. Care aparţine tăbăcarilor, privitor la |tăbăcari|tăbăcar|. * Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la |tăbăcit|tăbăci|. – Din tăbăcar + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

tabacóză s. f., pl. tabacóze Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

TĂBĂCĂREÁSCĂ s.f. Numele unui joc de cărţi. – Din tăbăcăresc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; |argăsitor|argăsitor|. ** (Substantivat, n.) Butoi în care se ţine |argăseala|argăseala|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂREÁSĂ s. (rar) tăbăcăriţă, (reg.) argăsă-riţă, dubălăreasă. (E \~ de profesie.) Sursa: Dicţionar de sinonime

TĂBĂCÍT^1 s.n. Tăbăcire. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit^1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române