úie, úie, s.f. (reg.) specie de uliu; şorecar. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme
Category Archives: DEX U - Page 5
Definitie ‘ughi’
UGHI, ughi, s.m. Veche monedă maghiară de aur; |galben|galben| |unguresc|unguresc|. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘udagaci’
UDAGÁCI s.m. v. odagaci. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne
Definitie ‘uideo’
UIDEÓ interj. v. |huideo|huideo|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘uger’
ÚGER, ugere, s.n. |Organ|Organ| |cărnos|cărnos| de |secreţie|secreţie| a laptelui la |femelele|femela| animalelor mamifere; |ţâţă|ţâţă|. – Lat. uber, -eris. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘uda’
UDÁ, ud , vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). * Expr. A-şi uda gura = a bea puţin, pentru a -şi potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un |ţinut|ţinut| (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre |sugari|sugar|) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘uica’
ÚICĂ s. v. |bade|bade|, |nene|nene|, |şorecar|şorecar|, |unchi|unchi|. Sursa: Dicţionar de sinonime
Definitie ‘ugandez’
UGANDÉZ, -Ă, ugandezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Uganda. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Uganda. – Din fr. ougandais. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘ud’
UD, -Ă, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. |Pătruns|Pătruns|, |îmbibat|îmbibat| de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ** (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ** Plin de |năduşeală|năduşeală|; |transpirat|transpirat|, |asudat|asudat|. ** (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S.n. |Urină|Urină|. Băşica udului. – Lat. udus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘uib’
uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbeşte, la noroc, pe nimereală. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme