Category Archives: DEX U - Page 6

Definitie ‘ughi’

UGHI, ughi, s.m. Veche monedă maghiară de aur; |galben|galben| |unguresc|unguresc|. – Din pol. ug (= zlatu ugrusku). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘udagaci’

UDAGÁCI s.m. v. odagaci. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

Definitie ‘uideo’

UIDEÓ interj. v. |huideo|huideo|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘uger’

ÚGER, ugere, s.n. |Organ|Organ| |cărnos|cărnos| de |secreţie|secreţie| a laptelui la |femelele|femela| animalelor mamifere; |ţâţă|ţâţă|. – Lat. uber, -eris. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘uda’

UDÁ, ud , vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). * Expr. A-şi uda gura = a bea puţin, pentru a -şi potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un |ţinut|ţinut| (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre |sugari|sugar|) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘uica’

ÚICĂ s. v. |bade|bade|, |nene|nene|, |şorecar|şorecar|, |unchi|unchi|. Sursa: Dicţionar de sinonime

Definitie ‘ugandez’

UGANDÉZ, -Ă, ugandezi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană născută şi crescută în Uganda. 2. Adj., s.m. şi f. (Locuitor) din Uganda. – Din fr. ougandais. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘ud’

UD, -Ă, uzi, -de, adj., s.n. 1. Adj. |Pătruns|Pătruns|, |îmbibat|îmbibat| de apă sau de alt lichid; îmbibat de umezală, foarte umed; murat (3). ** (Despre ochi) Plin de lacrimi; înlăcrimat. ** Plin de |năduşeală|năduşeală|; |transpirat|transpirat|, |asudat|asudat|. ** (Despre copiii mici) Care a urinat pe el. 2. S.n. |Urină|Urină|. Băşica udului. – Lat. udus. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Definitie ‘uib’

uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbeşte, la noroc, pe nimereală. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

Definitie ‘ufologie’

UFOLOGÍE s.f. Studiu al farfuriilor zburătoare. – Din engl. ufology. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

Targ de carte Gaudeamus
Prezentarea generală a Politicii de Cookies

Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții cum ar fi recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile.

Puteți ajusta toate setările cookie-urilor navigând în filele din stânga.

Mai multe informații despre politica noastră privind cookie-urile.