UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s.f. Femeie din Ucraina; |ucraineană|ucrainean|. [Pr.: -cra-i-] – |Ucrainean|ucrainean| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UHÁ, uhale, s.f. (Reg.) Mâncare din zeamă de peşte. – Rus uha. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

UDOMÉTRU, udometre, s.n. (Met.) |Pluviometru|Pluviometru|. – Din fr. udomètre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁNĂ s. v. |ucraineancă|ucraineancă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UGUÍT s.n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei şi de turturele; |gângurit|gângurit|, |uguire|uguire|. – V. |ugui|ugui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ÚDMĂ s.f. v. |uimă|uimă| Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Ucrainei sau populaţiei ei, privitor la Ucraina sau la populaţia ei. ** (Substantivat, f.) Limbă (de origine |slavă|slava|) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UGUÍRE, uguiri, s.f. Faptul de a ugui; |gângurire|gângurire|, |uguit|uguit|. – V. |ugui|ugui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UDÍ vb. v. |rămâne|rămâne|. Sursa: Dicţionar de sinonime

ucloní, uclonésc, vb. IV (înv.) a se abate. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme