VACCÍN, vaccinuri, s.n. 1. Produs biologic preparat din |germeni|germen| |patogeni|patogen| sau din secreţii microbiene, care se administrează prin injecţii sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta |imunitate|imunitate| împotriva bolilor infecţioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. %vaccino%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCÁR, văcari, s.m. 1.Persoană care duce la păscut şi păzeşte vacile. 2. (Art.) Constelaţie din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINOSTÍL s.n. (Med.) |Lanţetă|Lanţetă| pentru vaccinări. [< fr. vaccinostyle]. Sursa: Dicţionar de neologisme

VACAŢIÚNE s.f. v. |vacaţie|vacaţie|. Sursa: Dicţionar de neologisme

VACÁNŢIE, vacanţii, s.f. V. |vacanţă|vacanta|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCUŞOÁRĂ, văcuşoare, s.f. Văcuţă. – Vacă + suf. -uşoară. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

vaccinoprofilaxíe s. f., pl. vaccinoprofilaxíi Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACAŢÍE s. v. |salcâm|salcâm|. Sursa: Dicţionar de sinonime

vacantábil adj. m., pl. vacantábili; f. sg. vacantábilă, pl. vacantábile Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VACUÓM s. n. totalitatea vacuolelor din citoplasmă, fiind un termen utilizat în biologie. Cuvântul provine din limba franceză vacuome. Sursa: Marele dicţionar de neologisme

Vacuolele sunt structuri celulare implicate în diverse funcții precum stocarea substanțelor, menținerea echilibrului osmotic și eliminarea deșeurilor, iar vacuom grupează toate aceste componente din citoplasma unei celule.