VĂCÁRUL s. art. v. |alcor|alcor|. Sursa: Dicţionar de sinonime

VACA LUI DUMNEZÉU s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-dom-nului. Sursa: Dicţionar de sinonime

VACUITÁTE s.f. (Livr.) Starea, însuşirea a ceea ce este gol, |vid|vid|. [Pr.: -cu-i-] – din fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VACCINO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) |vaccin|vaccin|”, „de vaccin”. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus - de la vacă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

VACÁRM, vacarmuri, s.n. |Zgomot|Zgomot| asurzitor, |hărmălaie|hărmălaie|. – Din fr. vacarme. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCĂLUIÁLĂ s. v. |tencuială|tencuială|. Sursa: Dicţionar de sinonime

vacublíţ s. n. (sil. -bliţ), pl. vacublíţuri Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

vaccinifórm adj. m., pl. vaccinifórmi; f. sg. vaccinifórmă, pl. vaccinifórme Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

VĂCĂRÍŢĂ, văcăriţe, s.f. Femeie care duce la păscut şi păzeşte vacile; văcăreasă. – Văcar + suf. -iţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

VĂCSUITÓR, -OÁRE, văcsuitori, -oare, s.m. şi f. |Lustragiu|Lustragiu|. [Pr.: -su-i-] – |Văcsui|Văcsui| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române