A UCRAINIZ//Á \~éz tranz. A face să se ucrainizeze. /Ucraina n. pr. + suf. \~iza Sursa: Noul dicţionar explicativ al limbii române

UHÚ interj. (Adesea repetat) cuvânt care imită |strigătul|strigăt| |bufniţei|bufnita|. [Acc. şi úhu] – |Onomatopee|Onomatopee|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UÉD, ueduri, s.n. Vale largă caracteristică unor deşerturi (din Africa de nord şi Arabia), cu fundul acoperit cu nisip şi pietriş, prin care se scurg apele ploilor torenţiale sau unele ape curgătoare |nepermanente|nepermanent|. [Pr.: u-ed]. – Din fr. oued. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁNCĂ, ucrainence, s.f. Femeie din Ucraina; |ucraineană|ucrainean|. [Pr.: -cra-i-] – |Ucrainean|ucrainean| + suf. -că. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UHÁ, uhale, s.f. (Reg.) Mâncare din zeamă de peşte. – Rus uha. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

UDOMÉTRU, udometre, s.n. (Met.) |Pluviometru|Pluviometru|. – Din fr. udomètre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁNĂ s. v. |ucraineancă|ucraineancă|. Sursa: Dicţionar de sinonime

UGUÍT s.n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei şi de turturele; |gângurit|gângurit|, |uguire|uguire|. – V. |ugui|ugui|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ÚDMĂ s.f. v. |uimă|uimă| Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Ucrainei sau populaţiei ei, privitor la Ucraina sau la populaţia ei. ** (Substantivat, f.) Limbă (de origine |slavă|slava|) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române