TÁBĂ s. v. |chip|chip|, |efigie|efigie|. Sursa: Dicţionar de sinonime

TAB, taburi, s.n. Vehicul militar (Transportor Amfibiu Blindat). Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

TÊTE-À-TÊTE loc.s. (|Franţuzism|Franţuzism|) Convorbire între patru ochi. ** Întâlnire a două persoane. ** Conversaţie intimă. [< fr. tête-à-tête - cap lângă cap]. Sursa: Dicţionar de neologisme

ŢA interj. (Repetat) Strigăt cu care se cheamă sau se alungă caprele şi oile. – Onomatopee. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

T s.m. invar. A douăzeci şi patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană oclusivă|oclusiva| |dentală|dentala| surdă (2)). [Pr.: te]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparţine |tabagismului|tabagism|, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului |inveterat|inveterat|. ** (Şi |substantivat|substantivat|) |Intoxicat|Intoxicat| cu |nicotina|nicotina| din |tutun|tutun|. – Din fr. tabagique. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcăreşti, adj. Care aparţine tăbăcarilor, privitor la |tăbăcari|tăbăcar|. * Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la |tăbăcit|tăbăci|. – Din tăbăcar + suf. -esc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

tabacóză s. f., pl. tabacóze Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române

TĂBĂCĂREÁSCĂ s.f. Numele unui joc de cărţi. – Din tăbăcăresc. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; |argăsitor|argăsitor|. ** (Substantivat, n.) Butoi în care se ţine |argăseala|argăseala|. – |Tăbăci|Tăbăci| + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române