LACERÁT, -Ă, laceraţi, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăţi. – V. |lacera|lacera|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACERÁRE, lacerări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a lacera. – V. |lacera|lacera|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâşia, a rupe în bucăţi. – Din fr. lacérer. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele |aristocrate|aristocrat| îmbrăcat în |livrea|livrea|; |fecior|fecior|, |valet|valet|. 2. Fig. Persoană slugarnică, |servilă|servil|. – Din fr. laquais. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACHÉRDĂ, lacherde, s.f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare şi afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

LACETÁN, -Ă, lacetáni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. În vechime, membru al unei populaţii preromane iberice din Lacetania, regiune din Hispania Tarraconense, aflată în partea centrală a Cataloniei, cu nucleul stabilit în regiunea Bages. 2. Adj. Care aparţine sau se referă la lacetani (1). (cf. sp. lacetano, cat. lacetà < lat. Lacetani < gr. laketanoí = lacetan, identificabil cu ka(s)telanoí menţionaţi de Ptolemeu) [DRAE, GDLC] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare

LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi, care cuprinde şopârlele. V. |saurieni|saurieni|; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. |lacertilian|lacertilian| / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus - şopârlă]. Sursa: Dicţionar de neologisme

LACERTILIÁN, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi cornoşi; (şi la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertiliens. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române