K s.m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii şi în |neologisme|neologism| cu caracter internaţional; sunete notate cu această literă: a) |consoană oclusivă|oclusiva| |palatală (2)|palatal| surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e şi i; b) consoană oclusivă |velară|velar| surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Category Archives: Dictionar explicativ Romana - Page 82
Definitie ‘kagu’
KÁGU s.m. Pasăre din Noua Caledonie, de mărimea unui corb, cu un penaj cenuşiu, având pe cap o creastă cu pene pe care o ridică şi o coboară după voie. (cf. germ. Kagu) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘kabuki’
KABÚKI s.n. Gen de teatru tradiţional japonez în care dialogurile alternează cu părţi psalmodiate sau cântate şi balet. * (Adjectival) Teatru kabuki . – Din engl., fr. kabuki. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kanji’
KANJÍ s.n. 1. Sistem |ideografic|ideografic| de scriere a limbii japoneze, format din caractere împrumutate din limba chineză, modificate din acestea sau similare cu ele. 2. Oricare dintre |caracterele|caracter| acestui sistem. (cf. engl. kanji < cuv. jap. kanji = caracter |han|han| < chin. hànzì) [Pr.: kan-ji] Sursa: Include definiţii care nu există în nici unul din celelalte dicţionare
Definitie ‘kalipatron’
KALIPATRÓN, kalipatroane, s.n. Cutie de tablă umplută cu hidroxid de potasiu şi încorporată în masca de protecţie, care serveşte la regenerarea aerului (prin reţinerea bioxidului de carbon şi a apei) şi care este folosită în mine. [Sil. -tron] – Din germ. Kalipatron. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘kanamicina’
KANAMICÍNĂ s.f. Antibiotic cu un larg spectru antibacterian. (din fr. kanamycine < neolat. kanamyceticus < atribut al strepromicetei Streptomyces kanamyceticus) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘kaliemie’
KALIEMÍE s.f. Prezenţa potasiului în sânge; potasemie. [g.-d. art. kaliemíei] (din fr. kaliémie) [def. MDN] Sursa: Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române
Definitie ‘kana’
KÁNA s.f. invar. Semn silabic în scrierea japoneză. (cf. fr. kana < cuv. jap.) Sursa: Marele dicţionar de neologisme
Definitie ‘kali’
KALI- v. |kaliu|kaliu|. Sursa: Dicţionar de neologisme
Definitie ‘kampuchian’
KAMPUCHIÁN, -Ă, kampuchieni, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) din Kampuchia; cambodgian. [Pr.: -ci-] – Kampuchia (n.pr.) + suf. -an. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române