JĂLŢUÍT, -Ă, jălţuiţi, -te, adj. (Reg.) Împodobit, lucrat ca un jeţ. Scaun zugrăvit, Pe jos jălţuit (POP.). – Din jălţ (= jeţ). Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

JALECLEIOÁSĂ s. v. |cinsteţ|cinsteţ|. Sursa: Dicţionar de sinonime

jáică s.f. (reg.) pielea lupului. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

JACOBÍN s.m. v. |iacobin|iacobin|. Sursa: Dicţionar de neologisme

JACÁNA s. f. fazan de apă din America Centrală, având la îndoitura aripii un piepten cornos. (< lat. iacana) Sursa: Marele dicţionar de neologisme

JALOVÁNIE s. v. |bocet|bocet|, |plângere|plângere|, |tânguire|tânguire|. Sursa: Dicţionar de sinonime

JÁLE^1 s.f. 1. Tristeţe, mâhnire, durere adâncă; |jelanie (2)|jelanie|. * Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. * Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, |jalnic|jalnic|. 2. (Înv.) |Doliu|Doliu|. [Var.: (reg.) jéle s.f.] – Din sl. žalĩ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

JAI s.m. (Reg.) Pui de peşte rămas pe malul gârlelor când scade apa. Sursa: Dicţionarul limbii române moderne

JACÓ s.m. (Zool.) Papagal gri din Africa occidentală. [< fr. jaco]. Sursa: Dicţionar de neologisme

JÁCĂ, jăci, s.f. (Reg.) Sac, traistă, săculeţ de pânză rară, în care se pune (la scurs) caşul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române