Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăboveşte, care întârzie; zăbovitor. ** Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÍC s.n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÍG s.n. (Var., Olt.) |Zăbic|Zăbic|. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZABÍT s.m. (Var.) |Zabet|Zabet|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZABITLẤC s.n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBLẮU^1, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBLEÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÓN s.n. (Var.) |Zăbun|Zăbun|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBOVEÁLĂ s.f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Sursa: Dicţionarul etimologic român