ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. * Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zabavi’
ZĂBĂVÍ vb. IV. v. |zăbovi|zabovi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zabavnic’
ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăboveşte, care întârzie; zăbovitor. ** Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zabet’
ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zabic’
ZĂBÍC s.n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zabig’
ZĂBÍG s.n. (Var., Olt.) |Zăbic|Zăbic|. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zabit’
ZABÍT s.m. (Var.) |Zabet|Zabet|. Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zabitlac’
ZABITLẤC s.n. (Înv.) Guvern, conducere. (din tc. zabitlık) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zablau’
ZĂBLẮU^1, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zableala’
ZĂBLEÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român