Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBÁLĂ, zăbale, s.f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subţire de metal cu două braţe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni şi a-l conduce. 2. Bubuliţă albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colţurile gurii şi la vite pe buze; zăbăluţă. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloşi, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂLÚŢĂ, zăbăluţe, s.f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. * Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-şi face zăbavă = a-şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracţie. – Din sl. zabava. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂVÍ vb. IV. v. |zăbovi|zabovi|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÁVNIC, -Ă, zăbavnici, -ce, adj. (Înv.) Care zăboveşte, care întârzie; zăbovitor. ** Încet, greoi. – Din sl. zabavĩnŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABÉT s.m. (Turcism înv.) Guvernator; p. ext. autoritate, stăpînire. – Din tc. zabit. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBÍC s.n. (Olt.) Bulz de mămăligă prăjit în unsoare. (din zob) Sursa: Dicţionarul etimologic român