Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

Z s.m. invar. A treizeci şi una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (|consoană fricativă|fricativ| |dentală|dentala| sonoră (4)). [Pr.: ze]. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZA^1 prep. (Înv.) De, de la; la. – Din sl. za. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr şi gălbenuş de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu |sabayon|sabayon|, fiind pronunţate aproape la fel. Sursa: Dicţionar gastronomic explicativ

ZĂBÁLĂ, zăbale, s.f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subţire de metal cu două braţe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni şi a-l conduce. 2. Bubuliţă albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colţurile gurii şi la vite pe buze; zăbăluţă. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂLÓS, -OÁSĂ, zăbăloşi, -oase, adj. Cu zăbale (2); bălos; murdar, nespălat. – Zăbală + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBĂLÚŢĂ, zăbăluţe, s.f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uţă. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

zábăr, zábere, s.n. (reg.) 1. îngrăditură. 2. nevoie. 3. vreme rea. 4. vânt rece; crivăţ. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române