Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBÓN s.n. (Var.) |Zăbun|Zăbun|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBOVEÁLĂ s.f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ** Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s.f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviţi, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) |Zăbavnic|zabavnic|. – Zăbovi + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZÁBRĂ, zabre, s.f. Plantă erbacee cu tulpina |pubescentă|pubescenta| şi cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABRÁC s.n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. %zabrak%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBRÁN, zăbráne, s.n. (Banat) Pădure, codru. (din sb. zabran) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s.n. Ţesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea ţesătură ** Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la uşa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române