Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. Intranz. A sta prea mult timp într-un loc; a întârzia. ** Tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându-l, oprindu-l, silindu-l să aştepte. 3. Ref. (Înv.) A se ocupa, a-şi pierde vremea (cu cineva). [Var.: zăbăví vb. IV] – Din sl. zabaviti. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVÍRE, zăboviri, s.f. (Pop.) Faptul de a zăbovi. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVÍT, -Ă, zăboviţi, -te, adj. (Înv.) Întârziat; amânat. – V. zăbovi. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBOVITÓR, -OÁRE, zăbovitori, -oare, adj. (Înv.) |Zăbavnic|zabavnic|. – Zăbovi + suf. -tor. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZÁBRĂ, zabre, s.f. Plantă erbacee cu tulpina |pubescentă|pubescenta| şi cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZABRÁC s.n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. %zabrak%. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBRÁN, zăbráne, s.n. (Banat) Pădure, codru. (din sb. zabran) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s.n. Ţesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea ţesătură ** Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la uşa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBREÁ, zăbrele, s.f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o reţea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s.f.] – Din sl. zabralo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBREÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român