Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBREÁ, zăbrele, s.f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o reţea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s.f.] – Din sl. zabralo. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBREÁLĂ s.f. (Var.) |Zăbrea|Zăbrea|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o uşă etc.). – Din |zăbrea|zăbrea|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliţi, -te, adj. (Despre fereastre, uşi etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBROÁNĂ s.f. (Banat) Cămară de alimente. (cf. zăbrea) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÚN, zăbune, s.n. 1. Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s.n.] – Din bg. zabun. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÁR, zăbunari, s.m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÁŞ, zăbunaşe, s.n. Diminutiv al lui |zăbun|zabun|; zăbunel. [Var.: zobonáş s.n.] – Zăbun + suf. -aş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÉL, zăbunele, s.n. |Zăbunaş|zabunas|. – Zăbun + suf. -el. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s.n. Acumulare naturală de substanţe minerale utile, cu forme şi dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române