Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o uşă etc.). – Din |zăbrea|zăbrea|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliţi, -te, adj. (Despre fereastre, uşi etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBROÁNĂ s.f. (Banat) Cămară de alimente. (cf. zăbrea) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂBÚN, zăbune, s.n. 1. Haină bărbătească purtată de ţărani, făcută din lână sau din bumbac, de obicei lungă, cu sau fără mâneci, împodobită cu cusături. 2. Anteriu lung şi larg purtat de preoţi şi de călugări. 3. (Înv.) Haină lungă, fără mâneci, confecţionată din stofă scumpă, pe care o purtau boierii. [Var.: zobón s.n.] – Din bg. zabun. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÁR, zăbunari, s.m. Persoană care face sau vinde zăbune. Zăbun + suf. -ar. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÁŞ, zăbunaşe, s.n. Diminutiv al lui |zăbun|zabun|; zăbunel. [Var.: zobonáş s.n.] – Zăbun + suf. -aş. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂBUNÉL, zăbunele, s.n. |Zăbunaş|zabunas|. – Zăbun + suf. -el. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s.n. Acumulare naturală de substanţe minerale utile, cu forme şi dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂCÁRE, zăcări, s.f. (Reg.) Boală grea şi îndelungată, zăcere. * Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române