Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZACHERLÍNĂ s.f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

zaclináci s.m. (înv.) |conjurat|conjurat|. Sursa: Dicţionar de arhaisme şi regionalisme

ZĂCNÁTĂ, zăcnáte, s.f. (Var.) |Zăgneată|Zăgneată|. Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZACÓN, zacoáne, s.n. 1. (Mold.) Ordin. 2. (Banat) Obicei, datină. (din sb. zakon) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZACÚSCĂ, zacuşte, s.f. Gustare, aperitiv: spec. preparat culinar făcut din vinete, gogoşari, ceapă etc., prăjite în ulei, ori din peşte cu garnitură de legume. – Din rus. zakuska. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂCÚT^1 s.n. |Zăcere|zacere|. – V. zăcea. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZAD s.m. (Var.) |Zadă|Zadă|. (morf. DLRLC) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZÁDĂ, zade, s.f. Arbore răşinos cu frunze lungi în formă de ace, care cad toamna, cu lemn tare şi durabil, foarte preţuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda). Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZADÁR s.n. (Rar) Inutilitate, zădărnicie. * Loc adv. (Curent) În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deşert, în van. [Var.: zădár s.n.] – Din sl. za darŭ. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s.f. Acţiunea de a zădărî şi rezultatul ei. [Var.: zădăríre s.f.] – V. zădărî. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române