Dictionare, cuvinte, definitii, carti, evenimente, filme, teatru

ZĂDĂRẤT, -Ă, zădărâţi, -te, adj. (Despre oameni şi animale) Întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRÂTÓR, -OÁRE, zădărâtóri, -oáre, adj. Iritant, agasant, enervant. (din zădărî + suf. -tor; cf. |ijderi|ijderi|) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂDĂREÁLĂ, zădăréli, s.f. Excitare; incitare. (din zădărî + suf. -eală; cf. |ijderi|ijderi|) Sursa: Dicţionarul etimologic român

ZĂDĂRÍ vb. IV. v. |zădărî|zadari|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRÍRE s.f. V. zădărâre. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. V. |zădărât|zadarat|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaş, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – |Zadar|Zadar| + suf. -nic. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A Face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deşertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiţie nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române

ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s.f. Acţiunea de a zădărnici şi rezultatul ei. – V. zădărnici. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române