ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s.f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deşertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiţie nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zadarnicire’
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s.f. Acţiunea de a zădărnici şi rezultatul ei. – V. zădărnici. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zadie’
ZÁDIE, zadii, s.f. Ţesătură de lână în costumul popular ţărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roşii sau portocalii şi purtată ca fustă, o parte în faţă şi cealaltă în spate. – Cf. ucr. %zady% „înapoi, în spate”. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zadra’
ZÁDRĂ s.f. (Var.) |Zadă|Zadă|. Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zaduf’
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s.n. 1. Căldură mare, înăbuşitoare; arşiţă, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăţi, dificultăţi. [Var.: zădúh s.n.] – Din bg., scr. zaduh. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zadufos’
ZĂDUFÓS, -OÁSĂ, zădufoşi, -oase, adj. (Rar) Plin de zăduf, foarte călduros, înăbuşitor. – Zăduf + suf. -os. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zaduh’
ZĂDÚH s.n. v. |zăduf|zaduf|. Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române
Definitie ‘zaduhos’
ZĂDUHÓS, -OASĂ, adj. (Înv.) (Despre vreme) Înăbuşitor, sufocant. (din zăduf) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zadusi’
ZĂDUŞÍ, zăduşésc, vb. IV. Tranz. A sufoca. (din sl. zadušiti) Sursa: Dicţionarul etimologic român
Definitie ‘zaduv’
ZĂDÚV s.n. (Mold., Var.) |Zăduf|Zăduf|. Sursa: Dicţionarul etimologic român